medic

MÉDIC¹, medici, s.m. Persoană care profesează medicina (1) pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist în medicină; doctor. – Din lat. medicus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÉDIC², -Ă, medici, -ce, adj. Care aparţine mezilor (şi perşilor), privitor la mezi (şi la perşi). – Din med.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÉDI//C ~ci m. Specialist în medicină; doctor. /<lat. medicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

médic (médici), s.m. – Doctor. It. medico. – Der. medical, adj., din fr. médical; medicină, s.f., din fr. médicine; medicinal, adj., din fr. médicinal; medicament, s.n., din fr. médicament; protomedic, s.m. (primul medic al Curţii, şeful serviciilor sanitare, funcţie desfiinţată în 5 septembrie 1859), cu pref. proto-.
(Dicţionarul etimologic român)

MEDIC- v. medico-.
(Dicţionar de neologisme)

MÉDIC s.m. Persoană care practică medicina, având studii superioare de specialitate; doctor. [< lat. medicus].
(Dicţionar de neologisme)

MÉDIC¹ s. m. persoană care profesează medicina; doctor. (< lat. medicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

MEDIC²(O)- elem. „medic(ină), medical”. (< fr. médic/o/-, cf. lat. medicus, medic)
(Marele dicţionar de neologisme)

médic (referitor la mezi) adj. m., pl. médici; f. sg. médică, pl. médice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

médic s. m., pl. médici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MÉDIC adj. v. medical.
(Dicţionar de sinonime)

MÉDIC s. v. doctor.
(Dicţionar de sinonime)