mefiență dex - definiţie, sinonime, conjugare

mefiență

mefient mefienţă
MEFIÉNT, -Ă, mefienţi, -te, adj. (Livr.) Neîncrezător; bănuitor. [Pr.: -fi-ent] – Din fr. méfiant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEFIÉNŢĂ, mefienţe, s.f. 1. (Livr.) Neîncredere; bănuială. 2. (Psih.) Suspiciune patologică; aşteptare anxioasă a răului. [Pr.: -fi-en-] – Din fr. méfiance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEFIÉNT, -Ă adj. (Franţuzism) Neîncrezător. [Pron. -fi-ent. / cf. fr. méfiant].
(Dicţionar de neologisme)

MEFIÉNŢĂ s.f. (Franţuzism) Neîncredere. [Pron. -fi-en-, pl. -ţe. / cf. fr. méfiance].
(Dicţionar de neologisme)

MEFIÉNT, -Ă adj. neîncrezător, bănuitor. (< fr. méfiant)
(Marele dicţionar de neologisme)

MEFIÉNŢĂ s. f. 1. neîncredere, bănuială. 2. suspiciune patologică; aşteptare anxioasă a răului. (< fr. méfiance)
(Marele dicţionar de neologisme)

mefiént adj. m. (sil. -fi-ent), pl. mefiénţi; f. sg. mefiéntă, pl. mefiénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mefiénţă s. f. (sil. -fi-en-), g.-d. art. mefiénţei; pl. mefiénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: me mef mefi mefie mefien

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta ienta fienta