megapir

MEGAPÍR s.n. Oţel aliat din fier, crom şi aluminiu, întrebuinţat la confecţionarea rezistenţelor electrice. [Scris şi: megapyr] – Din germ. Megapir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

megapír s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: me meg mega megap megapi

Cuvinte se termină cu literele: ir pir apir gapir egapir