MEGLENOROMẤN, -Ă, meglenoromâni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia romanică aflată în sudul Peninsulei Balcanice, în regiunea Meglen. 2. Adj. Care aparţine meglenoromânilor (1) sau limbii lor, privitor la meglenoromâni. ♦ (Substantivat, f.) Idiom vorbit de meglenoromâni şi care reprezintă un dialect al limbii române. – Meglen (n. pr.) + român.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MEGLENOROMÂN1 ~ă (~i, ~e) Care ţine de meglenoromâni; propriu meglenoromânilor. /Meglen n. pr. + român
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MEGLENOROMÂN2 ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia românească din regiunea Meglen (Grecia) sau este originară din Meglen. /Meglen n. pr. + român
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MEGLENOROMÂNĂ f. mai ales art. Dialect al limbii române vorbit de meglenoromâni; meglenită. /Meglen n. pr. + român
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
meglenoromân s. m., adj. m. (sil. -gle-) român
(Dicţionar ortografic al limbii române)
meglenoromână (idiom) s. f. (sil. -gle-), g.-d. art. meglenoromânei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MEGLENOROMÂN s., adj. v. meglenit.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MEGLENOROMÂN1 ~ă (~i, ~e) Care ţine de meglenoromâni; propriu meglenoromânilor. /Meglen n. pr. + român
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MEGLENOROMÂNĂ f. mai ales art. Dialect al limbii române vorbit de meglenoromâni; meglenită. /Meglen n. pr. + român
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
meglenoromân s. m., adj. m. (sil. -gle-) român
(Dicţionar ortografic al limbii române)
meglenoromână (idiom) s. f. (sil. -gle-), g.-d. art. meglenoromânei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MEGLENOROMÂN s., adj. v. meglenit.
(Dicţionar de sinonime)