mehlem

mehlém (mehlémuri), s.n. – 1. (Înv.) Unguent. – 2. (Arg.) Spermă, sămînţă. – Mr. migleme, megl. miilem. Tc. mehlem, din arab. merhem (Meyer 269; Berneker, II, 11; Tiktin), cf. alb. meljhem, bg., sb., cr. mehlem, toate cu sensul de „unguent”.
(Dicţionarul etimologic român)

Sinonime:
MEHLÉM s. v. alifie, cremă, pomadă, unguent.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: me meh mehl mehle

Cuvinte se termină cu literele: em lem hlem ehlem