mehter
MEHTÉR, mehteri, s.m. (Turcism înv.) Muzicant într-o fanfară (turcească). – Din tc. mehter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mehtér (mehtéri), s.m. – Muzicant dintr-o orchestră militară turcă. Tc. mehter, din per. mihter „şef” (Şeineanu, III, 75). Sec. XVIII, înv. – Comp. mehterbaşa, s.m. (dirijor de muzică militară), din tc. mehterbasi, înv.; meterhanea (var. mehterhanea), s.f. (orchestră turcească), din tc. mehterhane.
(Dicţionarul etimologic român)
mehtér s. m., pl. mehtéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
mehtér (mehtéri), s.m. – Muzicant dintr-o orchestră militară turcă. Tc. mehter, din per. mihter „şef” (Şeineanu, III, 75). Sec. XVIII, înv. – Comp. mehterbaşa, s.m. (dirijor de muzică militară), din tc. mehterbasi, înv.; meterhanea (var. mehterhanea), s.f. (orchestră turcească), din tc. mehterhane.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)