melancolie

MELANCOLÍE, melancolii, s.f. 1. Stare de tristeţe, de deprimare, amestecată cu visare şi cu dorinţa de izolare; p. gener. tristeţe (uşoară), 2. Boală psihică care se manifestă printr-o continuă depresiune, prin tristeţe morbidă, prin apatie, delir, halucinaţii, anxietate şi obsesia sinuciderii. – Din fr. mélancolie, lat. melancolia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MELANCOLÍ//E ~i f. 1) Stare sufletească apăsătoare, care predispune la visare şi izolare. 2) Stare patologică caracterizată prin tristeţe profundă, prin pesimism general şi prin obsesia sinuciderii. /<fr. mélancolie, lat. melancholia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

melancolíe (melancolíi), s.f. – Tristeţe (uşoară). – Var. (înv.) melanholie. Mr. milancolie. Ngr. μελαγχολία (Tiktin; Gáldi 209) în sec. XVIII şi mai tîrziu din fr. mélancolie (în mr. din it.). – Der. melancolic, adj., din fr. mélancolique.
(Dicţionarul etimologic român)

MELANCOLÍE s.f. 1. Tristeţe vagă, nedefinită; deprimare. 2. (Med.) Boală mintală caracterizată prin tristeţe morbidă, apatie, delir, halucinaţii şi obsesia sinuciderii. [Gen. -iei, var. melanholie s.f. / < fr. mélancolie, cf. lat., gr. melancholia < gr. melas – negru, chole – fiere].
(Dicţionar de neologisme)

MELANCOLÍE s. f. 1. stare de tristeţe, de deprimare, însoţită de dorinţa de visare şi singurătate. 2. boală psihică manifestată prin tristeţe, apatie, delir, anxietate şi obsesia sinuciderii. (< fr. mélancolie, lat. melancholia)
(Marele dicţionar de neologisme)

melancolíe s. f., art melancolía, g.-d. art. melancolíei; pl. melancolíi, art. melancolíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MELANCOLÍE s. 1. tristeţe, (englezism) spleen. (~ cuiva.) 2. duioşie. (O ~ de neînvins pentru vremurile copilăriei.)
(Dicţionar de sinonime)