MELÁSĂ, melase, s.f. Reziduu siropos de culoare brună, provenit de la extragerea zahărului din sfeclă sau din trestie de zahăr şi care serveşte ca hrană pentru vite. – Din fr. mélasse, germ. Melasse, it. melassa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MELASÁ, melasez, vb. I. Tranz. A amesteca nutreţul cu melasă. – Din melasă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MELÁSĂ f. Reziduu sub formă de lichid siropos, de culoare brună, obţinut în procesul fabricării zahărului şi folosit la producerea alcoolului, a drojdiei şi ca hrană pentru vite. /<fr. mélasse, germ. Melasse, it. melassa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MELÁSĂ s.f. Lichid siropos rămas de la fabricarea zahărului, după concentrarea sucului de sfeclă sau de trestie de zahăr. [< fr. mélasse, cf. sp. melaza].
(Dicţionar de neologisme)
MELÁSĂ s. f. reziduu siropos, de culoare brună, rezultat la fabricarea zahărului. (< fr. mélase, germ. Melasse, it. melassa)
(Marele dicţionar de neologisme)
melásă s. f., g.-d. art. melásei; pl. meláse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
melasá vb., ind. prez. 1 sg. melaséz, 3 sg. şi pl. melaseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MELASÁ, melasez, vb. I. Tranz. A amesteca nutreţul cu melasă. – Din melasă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MELÁSĂ s.f. Lichid siropos rămas de la fabricarea zahărului, după concentrarea sucului de sfeclă sau de trestie de zahăr. [< fr. mélasse, cf. sp. melaza].
(Dicţionar de neologisme)
MELÁSĂ s. f. reziduu siropos, de culoare brună, rezultat la fabricarea zahărului. (< fr. mélase, germ. Melasse, it. melassa)
(Marele dicţionar de neologisme)
melásă s. f., g.-d. art. melásei; pl. meláse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
melasá vb., ind. prez. 1 sg. melaséz, 3 sg. şi pl. melaseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)