melc dex - definiţie, sinonime, conjugare

melc

[Sinonime]
MELC, melci, s.m. I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din încrengătura moluştelor, care au corpul moale, de obicei apărat de o cochilie răsucită în spirală, şi patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ♢ Loc. adj. Ca melcul= a) răsucit, în spirală; b) foarte încet. ♢ Expr. A tăcea ca melcul = a nu scoate nici un cuvânt. II. P. anal. 1. Partea osoasă a labirintului urechii interne. 2. Organ sau angrenaj al unor maşini destinat să transmită, să transforme sau să utilizeze în diferite feluri mişcarea de rotaţie. 3. Prăjitură făcută din aluat încolăcit în spirală, presărat cu nucă dată prin maşină. 4. (La pl.) Şuviţe de păr răsucite în formă de ineluşe. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEL//C ~ci m. 1) Moluscă cu corpul moale, vâscos, având pe spinare o cochilie în formă de spirală, iar pe cap patru tentacule sensibile. ♢ A se mişca ca ~cul (sau cu paşi de ~) a se mişca foarte încet. A tăcea ca ~cul a nu rosti nici o vorbă. 2) anat. Parte a urechii interne în formă de spirală. 3) tehn. Element al unui angrenaj (elicoidal), care serveşte pentru transmiterea unei mişcări de rotaţie între doi arbori perpendiculari. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

melc (mélci), s.m. – 1. Bourel, culbec (Helix). – 2. Orbita ochiului. – 3. Labirintul urechii. – 4. Cavitatea interioară a cornului. – Var. (înv.) melciu. Mr. smelciu. Origine îndoielnică. Dacă se porneşte, cum ar trebui, se pare, de la var. melciu considerată ca formă primitivă (Byck-Graur, BL, I, 23), ar fi de presupus că-i vorba de sb. mela „vîsc”, cu suf. dim. -čemelče, ca momamomče; sensul ar fi de „vîscos”, ca în lat. viscosusviscum „vîsc”. Celelalte ipoteze sînt insuficiente: de la o temă sl. care ar însemna „moale” (Cihac, II, 192); de la un dacic *miliku sau *kadmiliku, ca în alb. krëmili, këthmili (Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 193); din lat. limax, prin intermediul unei metateze *milax (Philippide, Principii, 295); dintr-un cuvînt înrudit cu lat. murex, zend. mūraka (Tiktin); abreviat în cobelci, în loc de culbec (Scriban); din bg. melŭk (Conev 22). Der. mealcă, s.f. (Munt., peşte de rîu nedeterminat), probabil denumit astfel din cauza viscozităţii lui; melcie (var. melciurie), adj. f. (oaie cu coarne răsucite); înmelci, vb. (rar, a se încolăci, a se răsuci). – Din rom. provine bg. melčev (Candrea, Elemente, 405; Miklosich, Etym. Wb., 187; Berneker, II, 33; Capidan, Raporturile, 216).
(Dicţionarul etimologic român)

a avea o faţă de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuite tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

melc s. m., pl. melci
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MELC s. 1. (ZOOL.) gasteropod, gastropod, (pop.) bourel, culbec, (reg.) babiţă, (în jocurile de copii) codobelc. 2. (ZOOL.) melc fără casă v. limax. 3. melc membranos v. cohlee. 4. melcul lui Pascal v. cardioidă.
(Dicţionar de sinonime)

MELC s. v. maia.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me mel

Cuvinte se termină cu literele: lc elc