meleag

MELEÁG, meleaguri, s.n. (De obicei la pl.) Loc. teren (situat în apropierea cuiva), împrejurime, vecinătate; cuprins al unei aşezări omeneşti, ţinut, regiune, loc; tărâm. – Din magh. mellék.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MELEÁG ~uri n. Teritoriu de mare întindere având anumite particularităţi specifice (de climă, de relief, resurse economice); ţinut; regiune. /<ung. mellék
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

meleág (meleáguri), s.n. – Loc, regiune, împrejurime. Mag. mellék (Tiktin; Candrea). Par echivoce interpretările lui Cihac, II, 196 (din sb. miljak „proprietate”) şi ale lui Lokotsch 1509 (din tc. mülük). Se foloseşte mai ales la pl.
(Dicţionarul etimologic român)

meleág s. n., pl. meleáguri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MELEÁG s. 1. v. loc. 2. plai, regiune, ţinut. (Pe ~urile natale.)
(Dicţionar de sinonime)

MELEÁG s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
(Dicţionar de sinonime)