melițare dex - definiţie, sinonime, conjugare
MELIŢÁ, méliţ, vb. I. 1. Tranz. A zdrobi (cu meliţa) şi a curăţa cânepa şi inul de părţile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obţine câlţii de meliţă. ♦ Fig. A bate straşnic pe cineva. 2. Intranz. Fig. A trăncăni, a flecări. – Din meliţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MELIŢÁRE, meliţări, s.f. Acţiunea de a meliţa şi rezultatul ei; meliţat1. – V. meliţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MELIŢÁ méliţ tranz. (cânepa sau inul) A prelucra cu meliţa. /Din meliţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

meliţá vb., ind. prez. 1 sg. méliţ, 3 sg. şi pl. méliţă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

meliţáre s. f., g.-d. art. meliţării; pl. meliţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MELIŢÁ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
(Dicţionar de sinonime)

MELIŢÁRE s. v. meliţat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me mel meli melit melita

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare litare