melodic
[Sinonime]
MELÓDIC, -Ă, melodici, -ce, adj., s.f. I. Adj. 1. Care ţine de melodie, referitor la melodie. 2. Melodios, armonios. II. S.f. Ramură a muzicologiei care se ocupă cu studiul melodiei. ♦ Felul în care este compusă o melodie. – Din fr. mélodique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MELÓDI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de melodie; propriu melodiei. Ritm ~. Frază ~că. 2) Care are caracter de melodie; plăcut auzului; melodios; armonios. Fragment ~. /<fr. mélodique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MELÓDIC, -Ă adj. De melodie; melodios, armonios. [Cf. fr. mélodique, it. melodico].
(Dicţionar de neologisme)
MELÓDIC, -Ă I. adj. melodios, armonios. o mod ~ = mod care se sprijină pe atracţia melodică, pe un singur sunet stabil (tonica). II. s. f. ramură a ştiinţei muzicii care se ocupă cu studiul melodiei. (< fr. mélodique)
(Marele dicţionar de neologisme)
melódic adj. m., pl. melódici; f. sg. melódică, pl. melódice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MELÓDIC adj. v. armonios.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MELÓDI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de melodie; propriu melodiei. Ritm ~. Frază ~că. 2) Care are caracter de melodie; plăcut auzului; melodios; armonios. Fragment ~. /<fr. mélodique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MELÓDIC, -Ă I. adj. melodios, armonios. o mod ~ = mod care se sprijină pe atracţia melodică, pe un singur sunet stabil (tonica). II. s. f. ramură a ştiinţei muzicii care se ocupă cu studiul melodiei. (< fr. mélodique)
(Marele dicţionar de neologisme)
melódic adj. m., pl. melódici; f. sg. melódică, pl. melódice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MELÓDIC adj. v. armonios.
(Dicţionar de sinonime)