melodramă

MELODRÁMĂ, melodrame, s.f. 1. Dialog cântat în tragedia antică greacă, între un corifeu şi un personaj. 2. Dramă care utiliza acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieşirea personajelor din scenă. 3. Operă dramatică în care acţiunea complicată, neverosimilă, cu scene pline de groază, alternează cu scene comice, convenţionale, de un patetism violent, rezervându-se un loc însemnat neprevăzutului. – Din fr. mélodrame.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MELODRÁM//Ă ~e f. 1) Operă dramatică acompaniată de muzică. 2) Operă teatrală în care scenele dramatice alternează cu cele comice. /<fr. mélodrame
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MELODRÁMĂ s.f. 1. (Lit.) Dialog cântat în tragedia antică greacă, între corifeu şi un personaj. 2. Piesă de teatru cu acţiune complicată, neverosimilă, cuprinzând scene de groază ce alternează cu scene comice. ♦ Parte a unei lucrări dramatice, combinată cu muzică. [< fr. mélodrame, it. melodramma, cf. fr. melos – cântec, drama – acţiune].
(Dicţionar de neologisme)

MELODRÁMĂ s. f. 1. (în tragedia antică greacă) dialog cântat între corifeu şi un personaj. 2. dramă care utiliza acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieşirea personajelor din scenă. 3. operă dramatică scrisă într-un stil emfatic, cu acţiune complicată, neverosimilă, în care comicul alternează cu dramaticul. (< fr. mélodrame)
(Marele dicţionar de neologisme)

melodrámă s. f. (sil. -dra-), pl. melodráme
(Dicţionar ortografic al limbii române)