melopee

MELOPÉE, melopei, s.f. Melodie lentă, ritmică şi monotonă, care acompania în trecut o declamaţie; p. ext. compoziţie muzicală, melodie. – Din fr. mélopée.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MELOPÉE s.f. 1. Arta declamaţiei la vechii greci; arta de a compune muzică (pentru versuri). 2. Melodie monotonă, lentă, dar ritmică; recitativ. ♦ Melodie. [Pron. -pe-e, pl. -ei, -ee. / < fr. mélopée, cf. lat. melopoeia, gr. melopoiia < gr. melos – cântec, poiein – a face].
(Dicţionar de neologisme)

MELOPÉE s. f. 1. (la vechii greci) ansamblu de reguli referitoare la cânt. 2. declamaţie muzicală, de formă liberă; (p. ext.) melodie monotonă lentă. (< fr. mélopée)
(Marele dicţionar de neologisme)

melopée s. f., art. melopéea, g.-d. art. melopéii; pl. melopéi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MELOPÉE s. v. recitativ.
(Dicţionar de sinonime)

MELOPÉE s. v. cântec, compoziţie, melodie, muzică.
(Dicţionar de sinonime)