melos

MÉLOS s.n. 1. Melodie, cântec; p. ext. muzică. 2. Aspectul cantabil, melodic al muzicii. – Din ngr. mélos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÉLOS n. muz. 1) Succesiune de sunete cu înălţime şi durată diferită, ordonate după regulile ritmului, pentru a constitui o formă perceptibilă şi agreabilă; melodie. 2) Compoziţie muzicală; muzică. 3) Parte melodică a muzicii. /<ngr. mélos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mélos (-suri), s.n. – Melodie, arie. Ngr. μέλος (Gáldi 509). Sec. XVIII, înv. – Der. melodie (mr. miludie), s.f., din ngr. μελωδία şi, modern, din fr. mélodie; melodic, adj., din fr. mélodique; melodios, adj., din fr. melodieux; melodramă, s.f., din fr. mélodrame; melodramatic, adj., din fr. mélodramatique; meloman, s.m., din fr. mélomane; melomanie, s.f., din fr. mélomanie.
(Dicţionarul etimologic român)

MÉLOS s.n. Melodie, cântec; partea melodică a unei compoziţii muzicale. [< gr. melos – cântec].
(Dicţionar de neologisme)

MÉLOS s. n. 1. melodie, cântec; (p. ext.) muzică. 2. aspectul melodic al muzicii. (< gr. melos)
(Marele dicţionar de neologisme)

mélos s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MÉLOS s. v. cântec, compoziţie, melodie, muzică.
(Dicţionar de sinonime)