memorii dex - definiţie, sinonime, conjugare
MEMÓRIE, memorii, s.f. 1. Proces psihic care constă în întipărirea, recunoaşterea şi reproducerea senzaţiilor, sentimentelor, mişcărilor, cunoştinţelor etc. din trecut. ♦ Minte (considerată ca sediu al procesului de memorare). ♢ Loc. adv. Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost. 2. Păstrare în amintire, reprezentare mintală, aducere-aminte, amintire. ♦ Amintire pe care posteritatea o păstrează oamenilor iluştri sau evenimentelor de seamă. ♢ Expr. În memoria cuiva (sau a ceva) = în amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu. 3. Parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucţiunile, cuvintele, valorile numerice etc. după o codificare prealabilă; memorator (2). – Din lat., it. memoria, fr. mémoire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEMÓRIU, memorii, s.n. 1. Expunere scrisă, amănunţită şi documentată, asupra unei probleme, unei situaţii etc. ♢ Memoriu de titluri şi lucrări = listă în care sunt consemnate titlurile şi lucrările de specialitate ale unei persoane. Memoriu de activitate = expunere scrisă a activităţii desfăşurate de o persoană într-un anumit domeniu ştiinţific. 2. (La pl.) Colecţie de conferinţe, comunicări, discuţii etc. ale unei societăţi ştiinţifice. 3. (La pl.) Lucrare beletristică cu caracter evocator, conţinând însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieţii autorului (şi la care el a luat parte). 4. Petiţie, cerere (colectivă) în care motivele sunt expuse pe larg. 5. (În vechea organizare a armatei) Dosar personal al unui ofiţer sau al unui subofiţer. – Din lat. memorium, fr. mémoire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEMÓRI//E ~i f. 1) Facultate a creierului care permite conservarea, recunoaşterea şi reproducerea în conştiinţă a experienţei din trecut (fapte, evenimente, senzaţii, sentimente, impresii, cunoştinţe). 2) Reprezentare mintală; păstrare în amintire; aducere-aminte. 3) Minte considerată ca fiind locul procesului de memorare. 4) Amintire despre oamenii celebri şi despre evenimentele marcante din trecut, păstrată de posteritate. [G.-D. memoriei; Sil. -ri-e] /<lat., it. memoria, fr. mémoire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MEMÓRI//U ~i n. 1) Expunere în care se prezintă, în mod amănunţit şi argumentat, opinia autorului asupra unor probleme sau a unei activităţi. 2) la pl. Colecţie de conferinţe, comunicări şi discuţii, publicate de o societate ştiinţifică. 3) la pl. Scriere beletristică în care sunt evocate evenimente din timpul vieţii autorului. 4) Cerere scrisă, mai ales colectivă, adresată unui organ al puterii de stat, prin care se formulează o revendicare; petiţie. /<lat. memorium, fr. mémoire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

memórie (memórii), s.f. – Ţinere de minte. Lat. memoria (sec. XIX). – Der. memoriu, s.n. (cerere, petiţie; dare de seamă, disertaţie), din fr. mémoire; memorabil, adj., din fr. mémorable; memorandum, s.n., din fr. mémorandum; memorial, s.n. (memorii; jurnal); memorialist, s.m. (autor de memorii), din fr. mémorialiste; memoriza, vb. (a reţine, a fixa în memorie); \r\ncomemora, vb., din fr. commémorer; imemorial, adj., din fr. immémorial.
(Dicţionarul etimologic român)

MEMÓRIE s.f. 1. Proprietate a creierului omenesc de a reţine, recunoaşte şi reproduce ceea ce şi-a însuşit în trecut; facultate intelectuală datorită căreia se reţin datele şi cunoştinţele căpătate. 2. Amintire. 3. Amintire păstrată de posteritate pentru oamenii iluştri. 4. Parte componentă a unui ansamblu electronic de calcul în care se pot memora informaţiile necesare calculului; memorator. [Gen. -iei. / < lat. memoria, cf. it. memoria, fr. mémoire].
(Dicţionar de neologisme)

MEMÓRII s.n.pl. Scriere în care sunt cuprinse însemnări asupra evenimentelor la care a participat cineva ori care s-au petrecut în timpul vieţii cuiva. [După fr. mémoires].
(Dicţionar de neologisme)

MEMÓRIU s.n. 1. Expunere, dare de seamă amplă privitoare la o chestiune, la un fapt, la o situaţie. ♦ (La pl.) Culegere de lucrări, conferinţe etc. făcute în cadrul unei societăţi literare, ştiinţifice etc. 2. Cerere în care motivele şi faptele sunt expuse pe larg. [Pron. -riu. / < mémoire, după memorie].
(Dicţionar de neologisme)

MEMÓRIE s. f. 1. capacitate a creierului omenesc de a reţine, recunoaşte şi reproduce ceea ce şi-a însuşit anterior. 2. amintire. ♢ amintire păstrată de posteritate pentru oamenii iluştri. 3. parte componentă a unui sistem electronic de calcul în care se memorează informaţiile; memorator (2). (< lat., it. memoria)
(Marele dicţionar de neologisme)

MEMÓRIU s. n. 1. expunere documentată amplă asupra unei probleme, a unui fapt. ♢ expunere scrisă a activităţii ştiinţifice, didactice etc. desfăşurate de cineva. 2. (pl.) culegere de lucrări, conferinţe etc. făcute în cadrul unei societăţi literare, ştiinţifice etc. 3. (pl.) scriere cuprinzând însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieţii autorului, la care a luat şi el parte. 4. cerere în care motivele şi faptele sunt expuse pe larg. (< lat. memorium, fr. mémoire)
(Marele dicţionar de neologisme)

memórie s. f. (sil. -ri-e), art. memória (sil. -ri-a), g.-d. art. memóriei; pl. memórii, art. memóriile (sil. -ri-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

memórii (scriere beletristică) s. n. pl., art. memóriile (sil. -ri-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

memóriu (raport, listă, cerere, deviz, dosar personal) s. n. [-riu pron.-riu], art. memóriul; pl. memórii, art. memóriile (sil. -ri-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MEMÓRIE s. 1. (pop.) ţinere de minte, (fig.) cap. (Are o ~ fantastică.) 2. (TEHN.) memorator. (~ la computer.) 3. v. amintire. 4. amintire, (înv.) pamente. (Au ciocnit în ~ lui.)
(Dicţionar de sinonime)

MEMÓRIU s. 1. petiţie, (înv.) memorial, tacrir. (Un ~ către direcţie.) 2. (la pl.) (înv.) memorande (pl.). (Şi-a scris ~iile.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me mem memo memor memori

Cuvinte se termină cu literele: ii rii orii morii emorii