menire dex - definiţie, sinonime, conjugare
MENÍ, menesc, vb. IV. Tranz. 1. A hotărî de mai înainte; a decide, a dispune; a destina, a sorti. ♦ Tranz. şi intranz. A exprima o dorinţă în favoarea cuiva; a ura2. ♦ (În credinţe şi superstiţii) A predestina, a ursi. ♢ (Înv.) A prevesti, a prezice (ceva rău). ♢ Expr. (Intranz.) A meni a bine (sau a rău) = a prezice lucruri favorabile (sau nefavorabile). 2. (În superstiţii) A aranja bobii, cărţile etc. într-un anumit fel şi a descânta pentru ghicit. ♦ A descânta, a vrăji. – Din sl. mĕniti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MENÍRE, meniri, s.f. Acţiunea de a meni şi rezultatul ei; misiune, rost, sarcină. predestinare; soartă, destin. – V. meni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MEN//Í ~ésc tranz. 1) (desfăşurarea unor evenimente) A stabili din timp; a hotărî dinainte; a destina. 2) (mai ales ceva rău) A dori să se întâmple (cuiva) în viitor. 3) (în superstiţii şi în creaţia folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind desfăşurarea lor; a predestina; a hărăzi; a sorti; a ursi; a soroci. /<sl. mĕniti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MENÍR//E ~i f. 1) Sarcină, datorie pe care o are sau o îndeplineşte cineva. 2) Forţă supranaturală despre care se crede că ar determina dinainte desfăşurarea evenimentelor; destin; ursită; fatalitate; soartă. /v. a meni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mení (menésc, menít), vb. – 1. A proroci, a dori. – 2. A fermeca, a vrăji. – 3. A destina, a predestina. – 4. A deochea, a aduce nenoroc prin fapte de magie. – 5. A ameninţa, a gesticula. Sl. mĕniti „a aminti, a zice”, mai curînd decît sl. mineti „a gîndi” (Tiktin). Der. din gr. μηνύω „a anunţa” (Cihac, II, 675) este improbabilă.
(Dicţionarul etimologic român)

mení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. menésc, imperf. 3 sg. meneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. meneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

meníre s. f., g.-d. art. menírii; pl. meníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MENÍ vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina. 3. v. destina. 4. v. vrăji.
(Dicţionar de sinonime)

MENÍ vb. v. consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, invoca, închina, prevesti, prezice, profetiza, profeţi, proroci, vesti.
(Dicţionar de sinonime)

MENÍRE s. 1. chemare, misiune, rol, rost, sarcină, (reg.) meninţă, (livr. fig.) sacerdoţiu. (Şi-a împlinit ~.) 2. v. scop. 3. v. soartă.
(Dicţionar de sinonime)

MENÍRE s. v. oracol, prevestire, previzi-une, prezicere, profeţie, prorocie, prorocire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me men meni menir

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire enire