menisc dex - definiţie, sinonime, conjugare

menisc

MENÍSC, meniscuri, s.n. 1. Lentilă subţire convexă pe o parte şi concavă pe partea opusă. 2. Curbură a suprafeţei unui lichid, care apare din cauza aderenţei sau a lipsei de aderenţă în punctele de contact cu un corp solid. 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulaţii ale corpului. – Din fr. ménisque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MENÍSC ~uri n. 1) Lentilă cu o faţă concavă şi alta convexă. 2) Suprafaţa convexă sau concavă a unui lichid într-un tub capilar. 3) Formaţiune fibro-cartilaginoasă în formă de disc, situată între unele articulaţii ale corpului. /<fr. ménisque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MENÍSC s.n. 1. Suprafaţă liberă, curbă, a unui lichid într-un tub (capilar). ♦ Lentilă convexă pe o parte şi concavă pe cealaltă parte. 2. Cartilaj în formă de lentilă sau de inel, care se află la diferite articulaţii ale corpului. [< fr. ménisque, lat. meniscus , cf. gr. meniskoslună nouă].
(Dicţionar de neologisme)

MENÍSC1 s. n. 1. curbură a suprafeţei unui lichid într-un tub (capilar). ♢ lentilă convexă pe o parte şi concavă pe cealaltă. 2. (anat.) cartilaj în formă de disc, între articulaţii. (< fr. ménisque)
(Marele dicţionar de neologisme)

MENISC2(O)- elem. „menisc articular”. (< fr. ménisc/o/-, cf. gr. meniskos)
(Marele dicţionar de neologisme)

menísc s. n., pl. meníscuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: me men meni menis

Cuvinte se termină cu literele: sc isc nisc enisc