mentor dex - definiţie, sinonime, conjugare

mentor

[Sinonime]
MÉNTOR, mentori, s.m. Conducător spiritual, povăţuitor, îndrumător; preceptor, educator. ♦ Altoi dintr-o plantă bătrână grefat pe o plantă tânără pentru a-i transmite acesteia însuşirile sale. – Din fr., lat. mentor, germ. Mentor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÉNTOR ~i m. Îndrumător spiritual experimentat. /<fr., lat. mentor, germ. Mentor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÉNTOR s.m. 1. Preceptor, educator; îndrumător, povăţuitor. 2. Plantă pe care se altoieşte o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia. [< lat., fr. mentor, cf. Mentor – prietenul lui Ulise şi preceptorul lui Telemac].
(Dicţionar de neologisme)

MÉNTOR s. m. 1. preceptor, educator; îndrumător. 2. plantă pe care se altoieşte o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia. (< fr., lat. mentor, germ. Mentor)
(Marele dicţionar de neologisme)

méntor s. m., pl. méntori
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÉNTOR s. v. călăuză, îndrumător, povă-ţuitor, preceptor, sfătuitor, sfetnic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me men ment mento

Cuvinte se termină cu literele: or tor ntor entor