mercantil dex - definiţie, sinonime, conjugare

mercantil

[Sinonime]
MERCANTÍL, -Ă, mercantili, -e, adj. (Livr.) 1. Comercial, negustoresc. 2. (Peior.) Care se preocupă numai de câştigul material, care urmăreşte în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. – Din fr. mercantile.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MERCANTÍL ~ă (~i, ~e) 1) rar Care ţine de negustorie; propriu negustoriei; negustoresc; comercial. 2) Care urmăreşte (numai) obţinerea câştigului material; fondat pe interese materiale; preocupat de interese materiale. 3) (despre sentimente) Care este bazat pe interese de căpătuire. /<fr. mercantile
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MERCANTÍL, -Ă adj. Referitor la comerţ, negustoresc, comercial. ♦ (Ironic) Preocupat exclusiv de câştig; interesat. [< fr. mercantile, cf. lat. mercari – a face comerţ].
(Dicţionar de neologisme)

MERCANTÍL, -Ă adj. 1. referitor la comerţ, negustoresc, comercial. 2. preocupat exclusiv de câştig. ♢ (despre sentimente) bazat pe interese materiale. (< fr. mercantile)
(Marele dicţionar de neologisme)

mercantíl adj. m., pl. mercantíli; f. sg. mercantílă, pl. mercantíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MERCANTÍL adj. v. comercial, interesat, materialist, negustoresc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me mer merc merca mercan

Cuvinte se termină cu literele: il til ntil antil cantil