mere

MĂR², mere, s.n. 1. Fruct al mărului¹, de formă rotundă-turtită şi de diferite culori. ♢ Expr. (Adverbial) A bate (sau a face, a lăsa) măr (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ♢ Compus: (reg.) măr-gutuie = gutuie. ♦ Mărul discordiei = cauza neînţelegerii sau a duşmăniei dintre mai multe persoane. 2. (În sintagma) Mărul lui Adam = proeminenţă a zgârciului tiroidian, vizibil la bărbaţi în partea anterioară a gâtului; nodul gâtului. – Lat. melum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÉRE vb. III v. merge.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MĂR² mére n. Fruct al mărului. Mere văratice. Mere tomnatice. ♢ A bate ~ (pe cineva) a bate foarte tare (pe cineva). ~ul lui Adam nodul gâtului. ~ul discordiei cauza neînţelegerii. Din afară ~ frumos şi-năuntru găunos se spune pentru a atrage atenţia asupra faptului, că aparenţele pot fi înşelătoare. /<lat. melum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mărul-lúpului (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măr-gutúie (fruct) s. f., pl. mere-gutúi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măr-gutúi (pom) s. m., pl. meri-gutúi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

măr (fruct) s. n., pl. mére
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mólia-mérelor s. f. (sil. -li-a)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MĂR s. v. cartof.
(Dicţionar de sinonime)

MĂR-GUTÚIE s. v. gutuie.
(Dicţionar de sinonime)

MĂRUL-PÓRCULUI s. v. ciumăfaie, laur.
(Dicţionar de sinonime)

MĂR-GUTÚI s. v. gutui.
(Dicţionar de sinonime)

MĂR-DE-PĂMÂNT s. v. nap-porcesc, topinam-bur.
(Dicţionar de sinonime)

MĂRUL-LÚPULUI s. v. curcubeţea, curcubeţică, dalac, omag, remf.
(Dicţionar de sinonime)

MĂRUL-CÚCULUI s. v. iarbă-de-lingoare.
(Dicţionar de sinonime)