merea

meréa (meréle), s.f. – (Dobr.) Pajişte, imaş. Tc. mera (Scriban). – Der. meregiu, s.m. (Dobr., pădurar), din tc. meraci. Cf. mirişte.
(Dicţionarul etimologic român)

mereá, meréle, s.f. (reg.) 1. câmpie, pajişte. 2. teren arabil delimitat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: me mer mere

Cuvinte se termină cu literele: ea rea erea