mereu
[Sinonime]
MERÉU, -ÉIE, merei, -eie, adv., adj. I. Adv. 1. Fără răgaz, neîncetat, neîntrerupt, continuu, întruna; la intervale scurte. ♦ Din ce în ce mai mult. Se depărtează mereu. 2. (Reg.) Încet, fără grabă, domol; alene, liniştit, potolit. II. Adj. 1. (Înv. şi reg.) Care se întinde unul după altul; neîntrerupt; p. ext. care se întinde până departe, întins, vast. 2. (Reg.; la pl.; despre fiinţe) Mulţi, numeroşi. – Cf. magh. m e r ö „rigid, fix”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MERÉU1 adv. 1) Tot timpul; fără răgaz; întruna; încontinuu. 2) Tot mai mult; fără sfârşit. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MERÉ//U2 ~ie (~i, ~ie) Care se întinde fără întrerupere; neîntrerupt. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
meréu adv. – 1. (Trans., adj.) Continuu, fără întrerupere. – 2. Încontinuu, neîntrerupt. – 3. Totdeauna, fără încetare. – 4. (Banat, Olt.) Calm, liniştit. Origine necunoscută. Cuvînt puţin studiat. Unica ipoteză cunoscută, care-l pune în legătură cu mag. mero „curat” (Bogrea, Dacor., I, 270; Scriban), nu pare potrivită. Se foloseşte în toate provinciile rom., dar nu se află în dialecte. Ar putea fi un der. de la mere, forma dialectală a lui merge „a păşi; a continua”; dar der. cu suf. -eu, nu este curentă. Pentru sensul adj., cf. Paşca, Dacor., X, 315.
(Dicţionarul etimologic român)
meréu adj. m., pl. meréi; f. sg. şi pl. meréie (sil. -re-ie)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
meréu adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MERÉU adj. v. continuu, cuprinzător, degerat, etern, îngheţat, întins, larg, mare, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârşit, paralizat, permanent, perpetuu, vast, veşnic.
(Dicţionar de sinonime)
MERÉU adv. 1. v. continuu. 2. v. întotdeauna. 3. v. întruna.
(Dicţionar de sinonime)
MERÉU adv. v. agale, alene, binişor, domol, încet, încetinel, încetişor, lin, liniştit, uşurel.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Mereu ≠ încontinuu, nicicând, niciodată
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MERÉU1 adv. 1) Tot timpul; fără răgaz; întruna; încontinuu. 2) Tot mai mult; fără sfârşit. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
meréu adv. – 1. (Trans., adj.) Continuu, fără întrerupere. – 2. Încontinuu, neîntrerupt. – 3. Totdeauna, fără încetare. – 4. (Banat, Olt.) Calm, liniştit. Origine necunoscută. Cuvînt puţin studiat. Unica ipoteză cunoscută, care-l pune în legătură cu mag. mero „curat” (Bogrea, Dacor., I, 270; Scriban), nu pare potrivită. Se foloseşte în toate provinciile rom., dar nu se află în dialecte. Ar putea fi un der. de la mere, forma dialectală a lui merge „a păşi; a continua”; dar der. cu suf. -eu, nu este curentă. Pentru sensul adj., cf. Paşca, Dacor., X, 315.
(Dicţionarul etimologic român)
meréu adj. m., pl. meréi; f. sg. şi pl. meréie (sil. -re-ie)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
meréu adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MERÉU adj. v. continuu, cuprinzător, degerat, etern, îngheţat, întins, larg, mare, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârşit, paralizat, permanent, perpetuu, vast, veşnic.
(Dicţionar de sinonime)
MERÉU adv. 1. v. continuu. 2. v. întotdeauna. 3. v. întruna.
(Dicţionar de sinonime)
MERÉU adv. v. agale, alene, binişor, domol, încet, încetinel, încetişor, lin, liniştit, uşurel.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Mereu ≠ încontinuu, nicicând, niciodată
(Dicţionar de antonime)