meridiană dex - definiţie, sinonime, conjugare
MERIDIÁN, meridiane, s.n., adj. 1. S.n. Fiecare dintre liniile imaginare care rezultă din intersecţia suprafeţei Pământului cu serniplanul sprijinit pe axa geografică, constituind liniile de reper pentru măsurarea longitudinii geografice. ♢ Meridian de origine sau primul meridian, meridianul zero = meridianul care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie) şi în raport cu care se calculează, în baza unei convenţii internaţionale, longitudinea punctelor de pe glob. Meridian magnetic = linie obţinută prin intersecţia suprafeţei Pământului cu planul vertical indicat de direcţia acului magnetic. (Astron.) Meridian ceresc = mare cerc imaginar al sferei cereşti, care trece prin zenitul locului şi prin polii cereşti. Meridianul locului = linia de intersecţie a planului meridianului ceresc al locului respectiv cu planul orizontului. 2. S.n. (Mat.) Curbă a unei suprafeţe de rotaţie cu un plan care trece prin axa ei de rotaţie. 3. Adj. Referitor la un meridian (1), care trece printr-un meridian. [Pr.: -di-an] – Din lat. meridianus, it. meridiano, fr. méridien.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MERIDIÁN ~e n. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin cei doi poli geografici ai Pământului şi care servesc drept punct de reper pentru determinarea longitudinii geografice. [Sil. -di-an] /<lat. meridianus, it. meridiano, fr. méridien
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MERIDIÁN s.n. 1. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului pământesc şi determină gradele de longitudine. ♢ Plan meridian = plan determinat de verticala locului şi paralela axei de rotaţie a Pământului. 2. Intersecţia unei suprafeţe de revoluţie cu un plan care trece prin axa suprafeţei. ♢ Meridian ceresc = cercul mare rezultat din intersecţia sferei cereşti cu planul care trece prin axa universului. // adj. Cerc meridian = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian (1) şi care serveşte la măsurarea înălţimii astrului; distanţă meridiană = diferenţa de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiană = meridiana locului. [Pron. -di-an. / < fr. méridien, cf. it. meridiana, lat. meridies – amiază].
(Dicţionar de neologisme)

MERIDIÁNĂ s.f. 1. Intersecţia unei suprafeţe de revoluţie cu un plan care trece prin axa suprafeţei. ♢ (Astr.) Meridiana locului = intersecţia planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană. 2. Canapea cu spătar şi braţe inegale care ţine loc de şezlong. [Pron. -di-a-. / < fr. méridienne].
(Dicţionar de neologisme)

MERIDIÁN, -Ă I. adj. referitor la un meridian. o cerc ~ = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian (II, 1) şi care serveşte la măsurarea înălţimii astrului; distanţă ~ă = diferenţa de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie ~ă = meridiana locului. II. s. n. 1. fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului terestru. o plan ~ = plan determinat de verticala locului şi paralela axei de rotaţie a Pământului. 2. intersecţia unei suprafeţe de revoluţie cu un plan care trece prin axa suprafeţei. o ~ ceresc = cercul mare din intersecţia sferei cereşti cu planul care trece prin axa universului. 3. (în acupunctură) linie imaginară a suprafeţei pielii care uneşte diferite puncte corespunzând unui anumit organ. II. s. f. 1. intersecţie a unei suprafeţe de revoluţie cu un plan care trece prin axa suprafeţei. o (astr.) ă locului = intersecţia planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană. 2. (arheol.) cadran solar care indica ora amiezii. 3. canapea cu spătar şi braţe inegale, care ţine loc de şezlong. (< lat. meridianus, it. meridiano, fr. méridien)
(Marele dicţionar de neologisme)

meridián adj. n. (sil. -di-an), f. meridiánă; pl. n. şi f. meridiáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

meridián s. n. (sil. -di-an), pl. meridiáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MERIDIÁN s. (GEOGR.) 1. (înv.) miazăzian. 2. me-ridian de origine = meridianul zero, primul meridian; meridian geografic = meridian terestru; meridian terestru v. meridian geografic; meridi-anul zero v. meridian de origine.
(Dicţionar de sinonime)

PRIMUL MERIDIÁN s. v. meridian de origine.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me mer meri merid meridi

Cuvinte se termină cu literele: na ana iana diana idiana