merinda dex - definiţie, sinonime, conjugare
meríndă (merínde), s.f. – Provizii. – Var. merinde. Megl., mr. mirinde „ora de gustare”, istr. merinde. Lat. merenda (Puşcariu 1059; Candrea-Dens., 1081; REW 5521), cf. it. merenda, prov. merendo, sp. merienda. – Der. merindare, s.f. (pînză, şervet în care se aduc proviziile); merinzar, s.m. (furnizor). Cf. megl. mirindz, mirindari „a lua o gustare; a se odihni”. – Din rom. provin rut. merendja, merendaty, pol. dialectal mierenda, mierend(z)ać (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 403; Berneker, II, 37), şi mag. meringya (Edelspacher 19).
(Dicţionarul etimologic român)



Sinonime:
MERINDÁ vb. v. dejuna, prânzi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me mer meri merin merind

Cuvinte se termină cu literele: da nda inda rinda erinda