meritoriu
[Sinonime]
MERITÓRIU, -IE, meritorii, adj. (Despre acţiuni sau realizări ale oamenilor) Care este vrednic de apreciere, care are merite, merituos; care este destul de bun, de reuşit, de valoros. – Din lat. meritorius, fr. méritoire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MERITÓRI//U ~e (~i) Care are merite mari; demn de laudă sau de recompensă; merituos. Efort ~. /<lat. meritorius, fr. méritoire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MERITÓRIU, -IE adj. Demn de stimă, de laudă; cu merite. [Pron. -riu. / < lat. meritorius, cf. fr. méritoire].
(Dicţionar de neologisme)
MERITÓRIU, -IE adj. cu merite, demn de stimă; merituos. (< lat. meritorius, fr. méritoire)
(Marele dicţionar de neologisme)
meritóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. meritórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. meritórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MERITÓRIU adj. 1. lăudabil, meritos. (O iniţiativă ~.) 2. meritos, valoros. (Lucrare ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MERITÓRI//U ~e (~i) Care are merite mari; demn de laudă sau de recompensă; merituos. Efort ~. /<lat. meritorius, fr. méritoire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MERITÓRIU, -IE adj. cu merite, demn de stimă; merituos. (< lat. meritorius, fr. méritoire)
(Marele dicţionar de neologisme)
meritóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. meritórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. meritórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MERITÓRIU adj. 1. lăudabil, meritos. (O iniţiativă ~.) 2. meritos, valoros. (Lucrare ~.)
(Dicţionar de sinonime)