meritul dex - definiţie, sinonime, conjugare

meritul

[Sinonime]
MÉRIT, merite, s.n. Calitate, însuşire remarcabilă care face pe cineva sau ceva să fie vrednic de stimă, de laudă, de răsplată; valoare, virtute. ♢ Loc. adv. Pe merit = pe bună dreptate, justificat. – Din fr. mérite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÉRIT ~e n. 1) Calitate deosebită care impune respect, laudă sau recompensă. 2) Ansamblu de calităţi intelectuale sau morale. /<fr. mérite
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÉRIT s.n. Ceea ce face pe cineva demn de stimă, de preţuire, de consideraţie; ceea ce face ca un lucru să fie folositor şi valoros. [Pl. -te, -turi. / < fr. mérite, it. merito, lat. meritum].
(Dicţionar de neologisme)

MÉRIT s. n. calitate (deosebită) care face pe cineva sau ceva demn de stimă, de preţuire; valoare. (< fr. mérite, lat. meritum)
(Marele dicţionar de neologisme)

mérit s. n., pl. mérite
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MÉRIT s. v. valoare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Merit ≠ meteahnă, neajuns, viciu
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: me mer meri merit meritu

Cuvinte se termină cu literele: ul tul itul ritul eritul