mestecător dex - definiţie, sinonime, conjugare

mestecător

MESTECĂTÓR, mestecătoare, s.n. Făcăleţ. – Mesteca2 + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MESTECĂT//ÓR ~oáre n. Unealtă de bucătărie, sub formă de băţ neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; melesteu; făcăleţ. /a mesteca + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mestecătór s. n., pl. mestecătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: me mes mest meste mestec

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator cator ecator