META- Element de compunere însemnând „după” sau exprimând ideea de transformare, de schimbare, folosit la formarea unor substantive şi a unor adjective. – Din fr. méta-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
META- Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1. „schimbare”, „transformare”, „transpoziţie”, „transfer”; 2. (în terminologia chimică) „polimer”. [< fr. méta-, it. meta-, cf. gr. meta – cu, după, lângă].
(Dicţionar de neologisme)
META- pref. 1. „dincolo de”, „după” (spaţial şi temporal). 2. „modificare”, „transpoziţie”, „transfer”. 3. (chim.) „polimer”. 4. (fiz., mat.) „asemănător cu baza”. (< fr. méta-, cf. gr. meta, cu, după, lângă)
(Marele dicţionar de neologisme)
Sinonime:
MÉTĂ s. v. hat, hotar, răzor.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
META- Element prim de compunere savantă cu semnificaţiile: 1. „schimbare”, „transformare”, „transpoziţie”, „transfer”; 2. (în terminologia chimică) „polimer”. [< fr. méta-, it. meta-, cf. gr. meta – cu, după, lângă].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
Sinonime:
MÉTĂ s. v. hat, hotar, răzor.
(Dicţionar de sinonime)