metafizică dex - definiţie, sinonime, conjugare
METAFÍZIC, -Ă, metafizici, -ce, s.f., s.m., adj. 1. S.f. Parte a filozofiei având drept obiect cunoaşterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simţurile noastre, care depăşesc cadrul experienţei. 2. S.m. (Înv.) Metafizician. 3. Adj. Care aparţine metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simţurile noastre, depăşind cadrul realităţii; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

METAFÍZI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de metafizică; propriu metafizicii. Concepţie ~că. /<fr. métaphysique, germ. metaphysich
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

METAFÍZICĂ f. 1) Cercetare raţională a fenomenelor care nu pot fi percepute prin simţuri; explicaţie generală. 2) Parte a filozofiei care studiază cauzele primare şi primele principii ale (cunoaşterii) lumii. 3) Metodă de cunoaştere, care concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creştere. /<fr. métaphysique, germ. metaphysisch
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

METAFÍZIC, -Ă adj. Referitor la metafizică. [Cf. fr. métaphysique].
(Dicţionar de neologisme)

METAFÍZICĂ s.f. 1. (În filozofia premarxistă) Parte a filozofiei care tratează speculativ principiile fundamentale ale ontologiei. 2. Metodă antidialectică de cunoaştere a realităţii care consideră fenomenele izolate unele de altele şi imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creştere, subapreciază contradicţiile interne ale fenomenelor, nerecunoscând rolul de motor primordial al dezvoltării. [Cf. fr. métaphysique, lat. metaphysica, germ. Metaphysik < gr. meta – după, physike – fizică].
(Dicţionar de neologisme)

METAFÍZIC, -Ă I. adj. referitor la metafizică. II. s. f. 1. parte a filozofiei idealiste, având ca obiect fenomenele care nu pot fi percepute prin simţuri, care depăşesc cadrul experienţei. 2. metodă de cunoaştere, opusă dialecticii, care consideră fenomenele izolate unele de altele şi imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creştere şi neagă contradicţiile interne ale fenomenelor. (< fr. métaphysique, /II/, lat. metaphysica, gr. metaphysiki, germ. Metaphysik)
(Marele dicţionar de neologisme)

metafízic adj. m., s. m., pl. metafízici; f. sg. metafízică, pl. metafízice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

metafízică s. f., g.-d. art. metafízicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
METAFÍZIC adj. (FILOZ.) transcendent, (înv.) metafizicesc.
(Dicţionar de sinonime)

METAFÍZIC s. v. metafizician.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Metafizicdialectic
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: me met meta metaf metafi

Cuvinte se termină cu literele: ca ica zica izica fizica