metafora

METÁFORĂ, metafore, s.f. Figură de stil rezultată dintr-o comparaţie subînţeleasă prin substituirea cuvântului obiect de comparaţie cu cuvântul-imagine; p. gener. figură de stil. – Din lat. metaphora, it. metafora, fr. métaphore.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

METÁFOR//Ă ~e f. Figură de stil care constă în a da unui cuvânt o semnificaţie nouă, printr-o comparaţie subînţeleasă. /<lat. metaphora, it. metafora, fr. métaphore
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

METÁFORĂ s.f. Figură de stil care constă în a atribui unui cuvânt un înţeles nou pe baza unei comparaţii subînţelese. [Cf. lat., gr. metaphora, it. metafora, fr. métaphore].
(Dicţionar de neologisme)

METÁFORĂ s. f. figură de stil constând în a atribui unui cuvânt un înţeles nou pe baza unei comparaţii subînţelese. (< fr. métaphore, lat., gr. metaphora, it. metafora)
(Marele dicţionar de neologisme)

metáforă s. f., g.-d. art. metáforei; pl. metáfore
(Dicţionar ortografic al limbii române)