METALINGVÍSTICĂ s.f. Ramură a lingvisticii care studiază limbajul lingvistic. – Din fr. métalinguistique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
METALINGVÍSTICĂ f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul limbajului lingvistic. /<fr. métalinguistique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
METALINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la metalingvistică. o funcţie ~ă = funcţie a limbajului prin care vorbitorul acceptă codul pe care îl foloseşte ca un obiect de descriere a discursului său, cel puţin într-un punct particular. II. s. f. disciplină care studiază metalimbajul. (< fr. métalinguistique)
(Marele dicţionar de neologisme)
metalingvístic adj. m., pl. metalingvístici; f. sg. metalingvístică, pl. metalingvístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
metalingvístică s. f., g.-d. art. metalingvísticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
METALINGVÍSTICĂ f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul limbajului lingvistic. /<fr. métalinguistique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
metalingvístic adj. m., pl. metalingvístici; f. sg. metalingvístică, pl. metalingvístice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
metalingvístică s. f., g.-d. art. metalingvísticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)