metamorfoză dex - definiţie, sinonime, conjugare
METAMORFÓZĂ, metamorfoze, s.f. 1. Totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale inferioare în cursul dezvoltării lor de la ieşirea din ou până la faza de adult. 2. Transformare morfologică şi funcţională a unor organe ale plantelor. 3. Transformare, schimbare a înfăţişării sau, fig. a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. gener. transformare a unei fiinţe, a unui obiect etc. 4. (Mitol.) Transformare a unei fiinţe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsufleţit. – Din fr. métamorphose.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. 1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. Refl. şi tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfăţişare; fig. a(-şi) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsufleţit. – Din fr. métamorphoser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

METAMORFÓZ//Ă ~e f. 1) Transformare a formei unor animale inferioare în cursul dezvoltării. 2) fig. Modificare completă a stării sau a caracterului unei persoane sau a unui lucru. 3) (în basme, în mitologie) Schimbare miraculoasă a naturii sau a unei persoane. /<fr. métamorphose
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A METAMORFOZ//Á ~éz tranz. A face să se metamorfozeze. /<fr. métamorphoser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE METAMORFOZ//Á mă ~éz intranz. 1) (despre unele animale inferioare) A suferi o metamorfoză. 2) (în basme şi în superstiţii) A se preface prin farmece. 3) fig. (despre persoane) A căpăta un caracter, un exterior sau o comportare nouă. /<fr. métamorphoser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

METAMORFÓZĂ s.f. Transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor de la ou la faza de maturitate. ♦ Transformare, schimbare a unei fiinţe într-un lucru, într-o plantă etc.). [< fr. métamorphose, cf. lat., gr. metamorphosis < gr. meta – schimbare, morphe – formă].
(Dicţionar de neologisme)

METAMORFOZÁ vb. I. refl. A suferi o metamorfoză. ♦ (Fig.; despre oameni) A-şi schimba înfăţişarea, caracterul; a se transforma (treptat). [< fr. métamorphoser].
(Dicţionar de neologisme)

METAMORFÓZĂ s. f. 1. transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor ontogenetice. 2. (mit.) prefacere a unei fiinţe umane, a unei zeităţi în animal, în plantă, sau într-un lucru. 3. schimbare a înfăţişării, a caracterului. (< fr. métamorphose)
(Marele dicţionar de neologisme)

METAMORFOZÁ vb. I. refl. 1. a suferi o metamorfoză (1). 2. a-şi schimba înfăţişarea, caracterul, comportarea. II. refl., tr. a (se) transforma. (< fr. métamorphoser)
(Marele dicţionar de neologisme)

metamorfóză s. f., g.-d. art. metamorfózei; pl. metamorfóze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

metamorfozá vb., ind. prez. 1 sg. metamorfozéz, 3 sg. şi pl. metamorfozeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
METAMORFÓZĂ s. metamorfozare, modificare, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. şi pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificaţie, preobrajenie, strămutătură, transformaţie, (fig) răsturnare. (A suferit o ~ profundă.)
(Dicţionar de sinonime)

METAMORFOZÁ vb. a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) schimba, a (se) transforma, (înv. şi pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. şi reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) şanja. (Oraşul nostru s-a ~ radical.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me met meta metam metamo

Cuvinte se termină cu literele: za oza foza rfoza orfoza