metastructură
METASTRUCTÚRĂ s. f. (chim., fiz.) reţea cristalină parţial distrusă, în care scheletul reţelei iniţiale se mai păstrează încă, dar în care câmpul de forţe e perturbat şi regula valenţelor, strict respectată la structurile de echilibru, nu mai e verificată. (< meta- + structură)
(Marele dicţionar de neologisme)
metastructúră s. f., pl. metastructúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
metastructúră s. f., pl. metastructúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)