metec dex - definiţie, sinonime, conjugare

metec

METÉC, meteci, s.m. (În Grecia antică; la pl.) Categorie socială lipsită de drepturi politice, precum şi de posibilitatea de a dobândi proprietăţi imobiliare, alcătuită din străinii stabiliţi într-o cetate; (şi la sg.) persoană care făcea parte din această categorie socială. – Din fr. métèque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

METÉC s.m. (Ant.) Nume dat la Atena străinilor stabiliţi în acest oraş, care nu aveau nici un fel de drepturi politice. [< fr. métèque, cf. gr. metoikos – străin].
(Dicţionar de neologisme)

METÉC s. m. (în Grecia antică) străin stabilit într-un polis, lipsit de drepturi politice. (< fr. métèque)
(Marele dicţionar de neologisme)

metéc s. m., pl. metéci
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: me met mete

Cuvinte se termină cu literele: ec tec etec