metehău dex - definiţie, sinonime, conjugare
metehắu (-ắi), s.m. – Pocitanie, sluţenie; bădăran. Creaţie expresivă, cf. mătăhăi, motîrcă. În Mold., sensul de „prost, nătîng” care apare în toate dicţionarele, nu este decît secundar, cf. poezia populară: de la noi a treia casă este-o nevastă frumoasă şi bărbatu-i metehău, aude şi vede rău. Pentru sens, cf. meteahnă. Nu are feminin, poate pentru specializarea sa în sensul propriu de mătăhală. E dubletul lui meteleu, s.m. (Trans., pocitanie, prost), meteloaie, s.f. (bădărancă, prostituată).
(Dicţionarul etimologic român)



Sinonime:
METEHĂU adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me met mete meteh meteha

Cuvinte se termină cu literele: au hau ehau tehau etehau