metisare

METISÁRE s.f. Acţiunea de a metisa şi rezultatul ei; metisaj; metisaţie. [< metisa].
(Dicţionar de neologisme)

METISÁ vb. I. tr. A încrucişa două rase de animale sau de plante; a corci. [< fr. métisser].
(Dicţionar de neologisme)

METISÁ vb. tr. a încrucişa indivizi (animale sau plante) de rase sau soiuri diferite. (< fr. métisser)
(Marele dicţionar de neologisme)

metisáre s. f., pl. metisări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

metisá vb., ind. prez. 3 sg. metiseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
METISÁ vb. v. încrucişa.
(Dicţionar de sinonime)