metoc dex - definiţie, sinonime, conjugare

metoc

[Sinonime]
METÓC, metocuri, s.n. Mănăstire mică, subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari; proprietate imobiliară a unei mănăstiri; spec. clădire care aparţine unei mănăstiri şi care serveşte ca loc de găzduire. [Var.: metóh, (reg.) mitóc s.n.] – Din sl. metohŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

metóc (metócuri), s.n. – 1. Mănăstire dependentă de alta. – 2. Reşedinţă călugărească în afara mănăstirii. – Var. metoh, mitoc, (pl.) metoace. Mr. mitohe. Ngr. μετόχι (Roesler 572; Murnu 37), parţial prin intermediul sl. metochĭ (Vasmer, Gr., 98; Conev 108). – Der. mitocan, s.m. (bădăran, nerod, nătărău; mojic, grosolan), după Filimon de la un metoc sau reşedinţă din Bucureşti, din cartierul Dealul Spirii, pentru al cărui sens cf. sp. arrabalero; mitocancă, s.f. (mahalagioaică); mitocănesc, adj. (vulgar, necioplit); mitocăneşte, adv. (mîrlăneşte); mitocănie, s.f. (grosolănie, necuviinţă); mitocănime, s.f. (adunătură de mitocani).
(Dicţionarul etimologic român)

metóc s. n., pl. metócuri/metoáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
METÓC s. (BIS.) (înv.) sucursală. (~ al unei mănăstiri.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: me met meto

Cuvinte se termină cu literele: oc toc etoc