metonimie dex - definiţie, sinonime, conjugare

metonimie

METONIMÍE, metonimii, s.f. Figură de stil care constă în inversiunea voluntară a categoriilor logice ale întregului prin parte, ale părţii prin întreg, ale cauzei prin efect, ale efectului prin cauză, ale abstractului prin concret, ale posesorului prin lucrul posedat etc. – Din fr. métonymie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

METONIMÍ//E ~i f. Figură de stil care constă în înlocuirea unui termen prin altul cu care se află în raport de continuitate. /<fr. métonymie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

METONIMÍE s.f. Figură de stil constând în înlocuirea unui termen prin altul, legat de primul printr-un oarecare raport (de la cauză la efect, de la abstract la concret). [Gen. -iei. / cf. fr. métonymie, lat., gr. metonymia].
(Dicţionar de neologisme)

METONIMÍE s. f. figură de stil, constând în inversarea cauzei prin efect, a abstractului prin concret, a noţiunilor morale prin cele fizice etc. şi invers. (< fr. métonymie, lat., gr. metonymia)
(Marele dicţionar de neologisme)

metonimíe s. f. (sil. mf. met-), art. metonimía, g.-d. art. metonimíei; pl. metonimíi, art. metonimíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: me met meto meton metoni

Cuvinte se termină cu literele: ie mie imie nimie onimie