metopic
METÓPIC, -Ă, metopici, -ce, adj. (Anat.) Frontal. – Din fr. métopique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
METÓPIC, -Ă adj. Care aparţine părţii anterioare a craniului (frontal). [< fr. métopique].
(Dicţionar de neologisme)
metópic adj. m., pl. metópici; f. sg. metópică, pl. metópice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
METÓPIC, -Ă adj. Care aparţine părţii anterioare a craniului (frontal). [< fr. métopique].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)