metopic

METÓPIC, -Ă, metopici, -ce, adj. (Anat.) Frontal. – Din fr. métopique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

METÓPIC, -Ă adj. Care aparţine părţii anterioare a craniului (frontal). [< fr. métopique].
(Dicţionar de neologisme)

metópic adj. m., pl. metópici; f. sg. metópică, pl. metópice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: me met meto metop metopi

Cuvinte se termină cu literele: ic pic opic topic etopic