metru
[Sinonime]
MÉTRU, metri, s.m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) şi divizat în centimetri şi milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărţirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităţilor de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadenţă. – Din fr. mètre, lat. metrum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MÉTR//U ~i m. 1) Unitate de măsură a lungimii, egală cu aproximativ a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2) Instrument de măsură a lungimii egală cu această unitate. /<fr. métre, lat. metrum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MÉTRU1 s.m. 1. Unitate de măsură a lungimii din sistemul metric, care reprezintă a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. Instrument de măsură făcut din lemn, din metal etc. având lungimea de un metru (1). [< fr. mètre, cf. gr. metron – măsură].
(Dicţionar de neologisme)
MÉTRU2 s.m. 1. Picior de vers ritmic în versificaţia greco-latină, determinat de un grup de silabe lungi şi scurte. ♦ Numărul de silabe şi cezura necesară pentru a forma un gen de vers în versificaţia modernă. 2. (Muz.) Ordinea succesiunii unităţilor de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadenţă. [Pl. -ri. / < fr. mètre, cf. lat. metrum, gr. metron].
(Dicţionar de neologisme)
-METRU Element secund de compunere savantă, cu semnificaţia unităţii de măsură „metru1 (1) [în DN]”. [Cf. gr. metron – măsură].
(Dicţionar de neologisme)
MÉTRU1 s. m. 1. unitate fundamentală de măsură pentru lungime, a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. riglă, bandă gradată de lemn, de metal etc., cu lungimea de un metru (1). 3. grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; (p. ext.) ritm determinat de împărţirea unui vers în silabe. 4. (muz.) diviziune la baza organizării duratelor sunetelor după succesiunea accentelor tari sau slabe; ritm, cadenţă, măsură. (< fr. mètre, lat. metrum, gr. metron)
(Marele dicţionar de neologisme)
-MÉTRU2 elem. metr1(o)-. ()
(Marele dicţionar de neologisme)
-MÉTRU3 elem. metr2(o)-.
(Marele dicţionar de neologisme)
a avea un metru şi trei atmosfere / ş-un şniţel expr. (adol., iron.) a fi firav / prizărit (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
métru s. m. (sil. -tru), art. métrul; pl. métri, art. métrii; simb. m
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MÉTRU s. 1. (înv.) măsurar. (~ pentru calculat lungimile.) 2. v. ritm.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MÉTR//U ~i m. 1) Unitate de măsură a lungimii, egală cu aproximativ a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2) Instrument de măsură a lungimii egală cu această unitate. /<fr. métre, lat. metrum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MÉTRU2 s.m. 1. Picior de vers ritmic în versificaţia greco-latină, determinat de un grup de silabe lungi şi scurte. ♦ Numărul de silabe şi cezura necesară pentru a forma un gen de vers în versificaţia modernă. 2. (Muz.) Ordinea succesiunii unităţilor de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadenţă. [Pl. -ri. / < fr. mètre, cf. lat. metrum, gr. metron].
(Dicţionar de neologisme)
-METRU Element secund de compunere savantă, cu semnificaţia unităţii de măsură „metru1 (1) [în DN]”. [Cf. gr. metron – măsură].
(Dicţionar de neologisme)
MÉTRU1 s. m. 1. unitate fundamentală de măsură pentru lungime, a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. riglă, bandă gradată de lemn, de metal etc., cu lungimea de un metru (1). 3. grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; (p. ext.) ritm determinat de împărţirea unui vers în silabe. 4. (muz.) diviziune la baza organizării duratelor sunetelor după succesiunea accentelor tari sau slabe; ritm, cadenţă, măsură. (< fr. mètre, lat. metrum, gr. metron)
(Marele dicţionar de neologisme)
-MÉTRU2 elem. metr1(o)-. ()
(Marele dicţionar de neologisme)
-MÉTRU3 elem. metr2(o)-.
(Marele dicţionar de neologisme)
a avea un metru şi trei atmosfere / ş-un şniţel expr. (adol., iron.) a fi firav / prizărit (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
métru s. m. (sil. -tru), art. métrul; pl. métri, art. métrii; simb. m
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MÉTRU s. 1. (înv.) măsurar. (~ pentru calculat lungimile.) 2. v. ritm.
(Dicţionar de sinonime)