mezalia
[Conjugare]
MEZALIÁ vb. I. tr. 1. A căsători pe cineva cu o persoană de condiţie considerată inferioară. ♦ refl. A face o mezalianţă. 2. (Fig.) A face o proastă alianţă. [Pron. -li-a. / < fr. mésallier].
(Dicţionar de neologisme)
MEZALIÁ vb. refl. 1. a face o mezalianţă. 2. (fig.) a face o proastă alianţă. (< fr. mésallier)
(Marele dicţionar de neologisme)
mezaliá vb., ind. prez. 1 sg. mezaliéz, 3 sg. şi pl. mezaliáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
MEZALIÁ vb. refl. 1. a face o mezalianţă. 2. (fig.) a face o proastă alianţă. (< fr. mésallier)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)