mezat

MEZÁT, mezaturi, s.n. Vânzare publică (a bunurilor unui datornic); licitaţie. ♢ Expr. A scoate la mezat = a pune la licitaţie. – Din tc. mezat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEZÁT ~uri n. Vânzare publică a unor bunuri materiale, ce revin persoanei care oferă cel mai înalt preţ; licitaţie. ♢ A scoate la ~ a pune la licitaţie. /<turc. mezat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mezát (mezáturi), s.n. – Licitaţie publică. Tc. mezat, din arab. mezād (Şeineanu, II, 258; Lokotsch 1454; Ronzevalle 160), cf. ngr. μεζάτι, bg. mezat.
(Dicţionarul etimologic român)

mezát s.n., pl. mezáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MEZÁT s. v. licitaţie.
(Dicţionar de sinonime)