mezel dex - definiţie, sinonime, conjugare

mezel

MEZÉL, mezeluri, s.n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat mai multor preparate alimentare din carne, de tipul salamului. – Din tc. meze.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEZÉL ~uri n. mai ales la pl. Produs alimentar din carne afumată (salam, şuncă, jambon etc.). /<turc. meze
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mezél (mezéluri), s.n. – 1. Antreu, gustare. – 2. Salam, cîrnat. – Var. (înv.) mezea. Mr. mizé, megl. mezé. Tc. meze, din per. māzā (Roesler 599; Şeineanu, II, 258; Loebel 63; Lokotsch 1453), cf. ngr. μεζές, alb. mezë. Forma primitivă este cea a variantei, de la al cărei pl. mezele s-a reconstituit noul sing. – Der. mezelic, s.n. (gustare), din tc. mezelik, cf. megl. miziloc, ngr. μεζελίϰι; mezelerie, s.f. (prăvălie de mezeluri).
(Dicţionarul etimologic român)

mezél s. n., pl. mezéluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: me mez meze

Cuvinte se termină cu literele: el zel ezel