mezomerie

MEZOMERÍE s.f. (Chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei subtanţe între formele ei izomere electronic; structură intermediară. – Din fr. mésomérie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MEZOMERÍE s.f. (Chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei molecule între formele ei izomere electronic; structură intermediară. ♢ Teoria mezomeriei = teorie care consideră că, pentru o substanţă ce poate fi formulată în mai multe structuri (structuri-limită), adevărata ei structură nu este cea redată prin structurile-limită, ci cea intermediară acestora. V. rezonanţă. [Gen. -iei. / < fr. mésomerie].
(Dicţionar de neologisme)

MEZOMERÍE s. f. teorie potrivit căreia structura electronică reală a unor molecule este o structură intermediară între structuri limită. (< fr. mésomerie)
(Marele dicţionar de neologisme)

mezomeríe s. f., art. mezomería, g.-d. art. mezomeríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)