mişcării dex - definiţie, sinonime, conjugare

mişcării

[Sinonime]
MIŞCÁRE, mişcări, s.f. Acţiunea de a (se) mişca şi rezultatul ei. 1. 1. Ieşire din starea de imobilitate, de stabilitate, schimbare a locului, a poziţiei; deplasare a unui obiect sau a unei fiinţe. ♢ Mişcare seismică = cutremur de pământ. Mişcări tectonice sau mişcările scoarţei = deplasări ale scoarţei solide care constituie scoarţa pământului, produse de forţele interne sau de gravitaţie şi care duc la modificarea structurii geologice a scoarţei. ♢ Expr. Nici o mişcare = linişte! tăcere! A (se) pune în mişcare = a începe sau a face să înceapă să se deplaseze. ♦ Schimbare a poziţiei corpului, a membrelor etc.; exerciţii sau parte a unui exerciţiu sportiv executate prin schimbarea poziţiei corpului, a membrelor etc.; p. ext. gest. ♢ Expr. (Fam.) În doi timpi şi trei mişcări = foarte repede. ♦ Fiecare dintre mutările unei piese la o partidă de şah, de tabie etc. ♢ Expr. (Fam.) A prinde (sau a surprinde) mişcarea = a înţelege repede desfăşurarea unei acţiuni sau rostul ei ascuns. ♦ Viteză cu care se execută o bucată muzicală sau o parte a ei; tempo. ♦ (Concr.) Parte dintr-o compoziţie muzicală de dimensiuni mai mari, executată într-un anumit tempo. 2. Activitate, acţiune, faptă. ♢ Loc. adv. In mişcare = într-o stare de agitaţie, de tulburare, de încordare. ♢ Expr. A (se) pune în mişcare = a intra (sau a determina pe cineva să intre) în acţiune; a face să se agite, să acţioneze. ♦ (Fam.) Plimbare (pe jos). 3. Deplasare în spaţiu, înaintare, circulaţie; p. ext. animaţie, agitaţie, forfotă. ♦ Serviciu care dirijează circulaţia trenurilor. ♦ (La pl.) Deplasare organizată, strategică, a unei unităţi militare. 4. Schimbare intervenită în repartizarea personalului sau a bunurilor dintr-o unitate; mutare dintr-un post în altul. 5. Acţiune sau curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activităţi de interes (mai) general, al unei idei sau al unei concepţii. ♦ Acţiune (organizată) de masă cu caracter revendicativ; agitaţie, revoltă, revoluţie. 6. Fig. Îndemn, impuls, imbold, pornire. ♦ (Rar) Sentiment, emoţie. II. Categorie filozofică înglobând toate schimbările şi procesele care au loc în Univers; p. gener. schimbare, transformare. – V. mişca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIŞC//ÁRE ~ări f. 1) v. A MIŞCA şi A SE MIŞCA. ♢ A (se) pune în ~ a intra sau a face să intre la acţiune. În doi timpi şi trei ~ări foarte repede; momentan. Nici o ~! a) linişte; b) comandă dată cuiva, ca să rămână în poziţia în care se află. A prinde ~area cuiva (sau a ceva) a) a ghici intenţiile sau planurile cuiva; b) a pricepe mersul unei acţiuni. 2) fiz. Variaţie în timp a poziţiei unui corp în raport cu un sistem de referinţă. 3) Fiecare mutare de piese la unele jocuri (de şah, de table etc.). 4) Acţiune care include un număr mare de oameni cu interese sau concepţii comune (în sprijinul unei idei, al unui scop unic etc.). ~ sindicală. ~area pentru pace. [G.-D. mişcării] /v. a mişca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MIŞCÁRE s.f. 1. Acţiune sau curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activităţi de interes general, al unei idei sau al unei concepţii. 2. Acţiune organizată de masă, care tinde să realizeze un scop social-politic. [După fr. mouvement, rus. dvijenie].
(Dicţionar de neologisme)

MIŞCÁRE s. f. 1. acţiune, curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activităţi de interes general, al unei idei sau al unei concepţii. 2. acţiune organizată de masă, care tinde să realizeze un scop social-politic. 3. (muz.) grad de accelerare sau de încetinire a unei măsuri; tempo. ♢ parte a unei lucrări muzicale ciclice, de mari dimensiuni (simfonie, sonată). (după fr. mouvement, rus. dvijenie)
(Marele dicţionar de neologisme)

mişcáre s. f., g.-d. art. mişcării; pl. mişcări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MIŞCÁRE s. 1. v. mers. 2. mişcare migratorie = migraţiune. 3. (FIZIOL.) mişcare peristaltică v. peristaltism. 4. v. deplasare. 5. v. circulaţie. 6. călcătură, mers, pas, păşit, umblet, (rar) mersătură, (înv. şi pop.) mersură. (Avea o ~ săltăreaţă, graţioasă etc.) 7. circulaţie, deplasare. (~ sevei în plante.) 8. v. clintire. 9. v. clătinare. 10. v. forfotă. 11. (MUZ.) tempo, (înv.) moviment. 12. acţiune, curent. (~ revendicativă.) 13. (înv.) moviment. (~ literară, ştiinţifică.) 14. v. emoţionare.
(Dicţionar de sinonime)

MIŞCÁRE s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Mişcare ≠ nemişcare, repaus, staţionare
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi mis misc misca miscar

Cuvinte se termină cu literele: ii rii arii carii scarii