mişca dex - definiţie, sinonime, conjugare
MIŞCÁ, mişc, vb. I. 1. Intranz., refl. şi tranz. A ieşi sau a face să iasă din starea de repaus, de imobilitate; a(-şi) schimba locul, poziţia; a (se) clătina. ♢ Expr. (Intranz.; fam.) A mişca din urechi = a sugera cuiva că îi dai un bacşiş; a da cuiva un bacşiş. ♦ Tranz. şi refl. A pune sau a fi în funcţiune, a face să funcţioneze sau a funcţiona. 2. Refl. şi intranz. A porni din loc, a începe să se deplaseze în spaţiu, a înainta. ♦ Refl. A frecventa o anumită societate, a veni în contact cu... 3. Refl. şi intranz. A ieşi din pasivitate; a acţiona; a se strădui. ♦ Refl. (Despre grupuri sociale, colectivităţi) A se împotrivi, a se agita, a se revolta. 4. Intranz. Fig. (Fam.) A dovedi (oarecare) pricepere, a şti să se descurce. ♦ (Despre acţiuni, întreprinderi) A da rezultate.satisfăcătoare. 5. Tranz. Fig. A determina pe cineva să acţioneze; a îndemna, a însufleţi. 6. Tranz. A impresiona sufleteşte, a emoţiona; a înduioşa. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MIŞCÁ mişc 1. tranz. 1) A face să se mişte. 2) fig. (persoane) A determina la acţiune; a îndemna. 3) fig. A face să trăiască anumite emoţii, sentimente; a atinge. 2. intranz. 1) A schimba poziţia, clătinând dintr-o parte în alta. ~ din mâini. ~ din coadă. 2) (despre fiinţe) A (mai) fi în viaţă; a da (încă) semne de viaţă. Accidentatul mişcă. 3) (despre afaceri, întreprinderi, acţiuni etc.) A se dezvolta în mod progresiv şi prosper. 4) fig. (despre persoane) A vădi anumite cunoştinţe sau deprinderi într-un anumit domeniu. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE MIŞCÁ mă mişc intranz. 1) A ieşi din starea de imobilitate, schimbându-şi poziţia sau locul. 2) A fi în acţiune, îndeplinindu-şi funcţia. 3) A începe să se deplaseze în spaţiu; a porni (din loc). 4) fig. (despre persoane) A trece la acţiune; a înceta de a mai fi pasiv. 5) fig. (despre persoane) A se afla cu regularitate (într-o anumită societate), venind în contact cu ea. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mişcá (míşc, mişcát), vb. – 1. A muta, a agita. – 2. A impresiona, a înduioşa. – 3. A se pune în mişcare. – Megl. micicari. Origine îndoielnică. Pare să provină din lat. mĭscῑre „a agita” (› sp. mecer, cf. Corominas, III, 315), prin intermdiul unui der. de tipul *mĭscĭcāre, al cărui rezultat normal ar fi *mişčcare, cf. megl. Der. directă din lat. miscēre (Philippide, Principii, 48), din *micĭcāre în loc de micāre (Candrea, Rom., XXXI, 313), sau din sl. mykati sę „a parcurge, a străbate” (Cihac, 177) nu pare posibilă. – Der. mişcăcios, adj. (mobil); mişcare, s.f. (agitare; emoţie); mişcător, adj. (mobil). Cf. nişcorici.
(Dicţionarul etimologic român)

míşcă (míşte), s.f. – Batistă legată cu care se dau lovituri la mîini, într-un joc de copii. Bg. miška „şoarece” (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)

mişcá vb., ind. prez. 1 sg. mişc, 2 sg. mişti, 3 sg. şi pl. míşcă; conj. prez. 3 sg. şi pl. míşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MIŞCÁ vb. 1. v. merge. 2. (înv.) a sălta. (Fătul a ~ în pântecele mamei.) 3. v. acţiona. 4. v. clinti. 5. a deplasa, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 6. a (se) clătina, (înv. şi pop.) a (se) muta. (Nu se ~ nici o frunză.) 7. v. zvâcni. 8. v. agita. 9. v. emoţiona.
(Dicţionar de sinonime)

MIŞCÁ vb. v. duce, îndemna, merge, pleca, porni, stimula, trăi, vieţui.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se mişca ≠ a se opri, a sta, a staţiona
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi mis misc

Cuvinte se termină cu literele: ca sca isca