mișelesc

MIŞELÉSC, -EÁSCĂ, mişeleşti, adj. De mişel (1); ticălos, netrebnic, nemernic. – Mişel + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIŞEL//ÉSC ~eáscă (~éşti) (despre fapte) Care este comis de un mişel; săvârşit de un mişel. /mişel + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mişelésc adj. m., f. mişeleáscă; pl. m. şi f. mişeléşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MIŞELÉSC adj. v. ticălos.
(Dicţionar de sinonime)

MIŞELÍ vb. v. boci, calici, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, ruina, sărăci, scăpăta, tângui, văicări, văita.
(Dicţionar de sinonime)