mișui

MIŞUÍ, pers. 3 míşuie, vb. IV. Intranz. (Rar) A mişuna. – Cf. m i ş u n a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIŞUÍ, mişuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A mişuna. 2. (Rar) A copleşi, a invada. – V. mişuna.
(Dicţionarul limbii române moderne)

mişuí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. míşuie, imperf. 3 sg. mişuiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MIŞUÍ vb. v. forfoti.
(Dicţionar de sinonime)