mișunare dex - definiţie, sinonime, conjugare
MIŞUNÁ, pers. 3 míşună, vb. I. Intranz. (Despre fiinţe) A se mişca în număr mare de colo până colo; a forfoti, a viermui, a se foi2, a colcăi, a mişui. – Cf. m i ş i n ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MIŞUNÁRE, mişunări, s.f. (Rar) Faptul de a mişuna; aglomeraţie, mişcare, forfoteală, mişuială, mişuneală, – V. mişuna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MIŞUNÁ pers. 3 míşună intranz. 1) (despre mulţimi de fiinţe) A se mişca fără întrerupere, grăbit şi haotic; a forfoti; a roi; a foşni; a foi; a fojgăi; a furnica; a viermui. 2) (despre insecte, păsări etc.) A fi în număr mare. /cf. mişină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MIŞUNÁ, míşun, vb. I. Intranz. A se mişca în număr mare de colo până colo; a forfoti, a viermui. – Lat. *messionare (< messio „recoltă”).
(Dicţionarul limbii române moderne)

mişuná vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. míşună
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mişunáre s. f., g.-d. art. mişunării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MIŞUNÁ vb. v. forfoti.
(Dicţionar de sinonime)

MIŞUNÁRE s. v. forfotă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: mi mis misu misun misuna

Cuvinte se termină cu literele: re are nare unare sunare